RED CULT
Recomandată de Luminița Manea
1969
Noi
Noi suntem semințe și pământul e al nostru,
știm cel mai bine locul și patima și rostul,
știm cel mai bine legea și mersul înainte,
suntem după nevoie și lacrimă și dinte.
Nu cerem nimănuia nimic, însă oricine
dacă el vrea-l numim și prieten și vecine.
Aici și pâinea, sarea, noi o avem la masă,
căci ne-am făcut-o singuri, zidindu-ne o casă.
Nu zicem rău de nimeni, stăpâni peste pământ
Noi suntem în picioare, sub noi străbunii sunt.
De-aceea poate-n libertate să lucească,
deasupra noastră, universala boltă albastră.
Nichita Stănescu
----------------------------------------------------------
Trăim într-o societate în care deseori se uită de unde am venit sau unde ne îndreptăm. Uităm să facem bine și să fim mai buni, iar prin aceste versuri, Nichita Stănescu încearcă să ne îndrume spre o cale mai bună, în care să fim împăcați cu sine și cu cei din jur.
Deseori o recitesc și capăt puteri de a fi mai indulgentă decât ieri și mai înțelegătoare decât astăzi prin simple fapte de OM.
Mă inspiră ideile sale nu foarte complicate, dar profunde. Dorința de a trezi în conștiința umană un simț al cultului omenesc și emoții ce le obținem din lucruri simple, dar nu simpliste.
2020
Miez de vară
Într-o barcă ruginită
Blocată-n mijloc de lac,
Ne-am pierdut cu-a mea iubită
Peste tot plutind în larg.
O cărare se întinde
De la noi până la lună,
Chiar și liniștea surprinde
Fără ca ceva să spună!
O privesc cum se deschide
Ca un nufăr înflorit
Și se uită-n ochi la mine
Cum mă pierd nedumerit.
Buzele mari și cărnoase
De iubire însetate
Îmi ating gâtul și-l sărută
Simțind pulsul cum se luptă!
Miroase a noi în jur
Și totul devine mister,
Noi ne iubim, ușor zburăm,
Până dincolo de cer.
Val după val ne legănăm,
Fiind doar noi și vraja serii,
Înfierbântați ne-mbrățișăm
Pierduți prin timp în miezul verii!
Luminița Manea