Text: Aneta Popov
Foto: Arhiva personală
„Muzică clasică pe străzi, mii de oameni curioși, miros de croasante proaspăt coapte și multă iubire – așa arăta Parisul odată... mai exact, acum un an. în perioada pandemiei, din păcate, am văzut orașul cu totul altfel: un loc aproape pustiu, mai puțin ospitalier, dar cu niște apusuri frumoase. Iar eu am revenit aici pentru ore numărate, fapt care mi-a ciulit simțurile ca să observ și nu m-a lăsat să mă obișnuiesc.” Interviul începe cu această declarație, urmat de altele din care am conturat 9 gânduri despre Parisul pandemic simțit de bloggerița și designerul Daniela Culev. Ne-a povestit mai multe despre pandemia pariziană, despre francezi, despre deliciile locale, dar și despre călătoriile în această perioadă complicată.
Doar o zi în Paris. Am ajuns acolo pentru o întâlnire de-a soțului meu. Tot ce am reușit să fac a fost să mă plimb până la hotel și să savurez apusul, care era foarte frumos, dar și natura de acolo, care abia înmugurește. Și pentru că la orele 18:00 se închide tot, am mers în hotel și am profitat de timpul petrecut acolo.
Atmosfera din Parisul pandemic nu a fost una chiar plăcută. Mi s-a părut un oraș semi-pustiu, plus că era ultima zi înainte de lockdown și toate magazinele deja se închideau. Lumea era pe ultima sută de metri în a-și face cumpărăturile, ca să reușească să-și ia tot. Dar, în general, mi s-a părut mult mai pustiu decât era Parisul de obicei, căci chiar după ora șase nu ai voie să ieși. Pentru a face asta ai nevoie de o permisiune. Restaurantele la ora aceasta sunt deja închise și mâncarea poate fi livrată doar la hotel, acasă sau în regim take away.
Parisul m-a cucerit dintotdeauna prin faptul că este ca un muzeu. Multe destinații, artă și atracții, dar care sunt mai greu de vizitat acum, ceea ce este trist. Dacă nu îl poți descoperi prin intermediul artei, al gastronomiei și magazinelor vintage, atunci totul este superficial. Totuși, ceea ce poți să faci la moment e să te plimbi pe malul Senei sau chiar poți face sport în parcurile care sunt aproape goale.
Oamenii. Erau foarte puțini pe străzi. Aceștia mi s-au părut cumva îngândurați. Însă, ei, la fel ca noi, mergeau prin magazine, se plimbau, luau lunch-ul afară. Totuși, lumea de acolo este cumva obosită de situația dată, cel puțin asta îmi spun cunoscuții mei, stabiliți la Paris. Cine are posibilitatea să plece din țară, o face. De exemplu, unii tineri merg în Spania. Chiar dacă Parisul este un oraș frumos și atractiv, oamenii pleacă în altă parte unde se poată ieși afară, să poată să se distreze și să socializeze.
Pandemia nu a reușit să fure farmecul Parisului și el mi s-a părut acum mult mai atrăgător, datorită faptului că era puțină lume. Bulevardul Champs-Élysées era foarte liber și aveai posibilitatea să îl admiri. Când e prea aglomerat, nu prea aveai plăcerea să-l privești, dar acum, mi s-a părut minunat. Dacă timpul este drăguț, chiar reușești să savurezi orașul așa cum este el, mai puțin încărcat.
Pandemia nu a furat nici iubirea din francezi. Ei au rămas la fel. Însă virusul acesta, la sigur, a schimbat percepția, nu doar a francezilor, dar a multor oameni. COVID-ul nu duce doar la complicații interioare, dar și la cele psihologice, ceea ce este foarte serios.
Nu m-am delectat cu bucate franceze, pentru că nu sunt o adeptă a deliciilor lor. Nu pot să mănânc broaștele, melcii lor sau ceva de acest fel (zâmbește). Din contra, am comandat la hotel mâncare japoneză. Totuși, deși nu prea mănânc dulciuri, înainte să revenim, am gustat un Madleine (un produs de patiserie în formă de scoică) care e foarte gustos și cumva reprezintă un desert francez.
Mă simt nu prea bine într-o altă țară, atât timp cât sunt fără copii (Marius și Leila), deoarece gândul meu este mereu la ei. Dar, oarecum, sunt mulțumită că pot călători și încerc să iau ce e mai bun din asta. Dacă sunt alături de copii, mă simt în apele mele și nu mă deranjează că mă aflu în străinătate.
Oamenilor care își doresc să călătorească acum, pe timp de pandemie, le sugerez să se informeze foarte bine despre destinațiile unde vor să ajungă – dacă sunt deschise, dacă nu au anumite restricții, să mai discute și cu alte persoane care cunosc aceste detalii. Dacă își doresc să descopere un oraș, atunci, pentru a-i admira arhitectura și peisajele, este oportun, dar ce ține de restaurante și mâncare e mai complicat.