Recomandată de Zina Zen
2016
Hrisov de iubire medievală
Mulțumim, Maestre, pentru moștenire! Drum lin!
Întocmesc acest hrisov – SĂ SE ȘTIE –
că-n zilele acestui veac lăudabil
trist era zâmbetul Ei (…) și târzie
luna … (aici scrisul devine indescifrabil.)
Că pentru Ea – cum sunt bolnav de iubire –
În colul inimii parcă port o arsură.
Ea care (…) poate (…) tămădui cu-o privire …
(Aici hârtia e roasă de-ndoitură.)
Fără Dânsa – se surpă cerul și fumegă marea,
ochii mei stau de pândă la orice răscruce –
poate de-aceea, cum o beau (…) cu-nserarea (…)
otrava … (în acest loc sunt litere lipsă) … mi-i dulce.
Au ostenit drumurile fugind pe subt cai –
cum un veac priincios uitării (…) ne paște –
SĂ SE ȘTIE – că am iubit-O, că O iubesc, c-O voi mai (…)
(Mai departe, din cauza morții, scrisul nu se cunoaște)
(Nicolae Dabija)
2017
Resemnată
Resemnată,
Îl iubesc pe bărbatul
Care nu-i în viața mea,
De parcă aș fi,
Dintotdeauna,
În locul altcuiva.
A cuiva, mai frumoasă, înaltă,
Răbdătoare mereu, elegantă,
Cu umor rafinat și tot timpul,
Cu lecția ei, învățată.
Îl iubesc pe bărbatul complet,
Prea speriat, prea străin,
Prea departe.
Pe bărbatul absent și atent,
La detalii, de noi încurcate.
Îl iubesc așternând între noi,
Calde taine,
Veri roșcate, zăpezi,
Blânde toamne.
Îl iubesc în tăceri, în absențe,
În scenarii și vise-ndrăznețe...
„Mâine da”, „Azi nu”, „Nu se poate”,
Printre știri despre ploi, aruncate…
Îl iubesc pe bărbatu-ncruntat,
Ce-și aprinde în tihnă țigara,
Și mă-ntreabă, pe ton de bărbat,
Dacă eu i-am furat primăvara.