Cristina Miron.
M-am îndrăgostit de… mine!
Mă iubesc ca la prima întâlnire!

Autoportret...
Sunt o persoană extrovertită și optimistă incurabilă, care se axează pe prezent și viitor, dependentă de comunicare. Simt nevoia de a vorbi și de a-mi expune punctul de vedere. Am conștiința propriilor valori și mă încăpățânez tot timpul pentru că vreau ca visele mele să se realizeze. Îmi place să vorbesc despre mine și să fiu în centrul atenției. Sunt extraordinară, minunată, fantastică, dar am o problemă: sunt prea modestă.

De ce jurnalism?
Îmi aduc aminte o istorie. Când eram în clasele primare, la ora de dirigenție, a intrat o doamnă și profesoara noastră a prezentat-o ca o mare jurnalistă din Chișinău. Dumneaei și-a propus să asiste la o lecție de-a noastră să vadă cum citesc elevii și, la finalul orei, să ne noteze. Au citit mai mulți elevi, printre care și eu. Nu mai țin minte ce și cum am citit, dar știu că aveam mari emoții și, din acest motiv, nu a fost chiar bine pentru prima dată. Doamna „Mare Jurnalist din Chișinău” mi-a zis că a fost atât de prost, încât nu crede că voi absolvi școala sau facultatea vreodată. Asta îmi amintesc bine! Apropo! Am dat BAC-ul pe 10 și am absolvit 3 facultăți. Nu știu de ce am ales jurnalism, dar mi-am amintit această istorie. 

Cum ai ajuns pe sticlă? Vis sau întâmplare?
Îmi plăcea sticla dintotdeauna. La început a fost o sticlă de vin și după câteva sticle, am zis să încerc ceva mai tare. Glumesc. A fost un vis de pe băncile universității! Am făcut Jurnalism și, evident, toți care fac asta se văd prezentatori! Pentru ei nu mai există profesie ca editor, reporter, redactor și așa mai departe. Eu, ca și toți alții, visam să apar pe sticlă și am încercat. Atunci când mi s-a spus „arăți inestetic la cadru”, mi s-au tăiat aripile. Am hotărât să plec în România să mai fac o facultate (când am dezamăgiri mari în viață, eu învăț, la propriu)... și totuși nu am renunțat la acest vis, adevărul e că nici nu am întreprins nimic, dar niciodată nu am încetat să visez! 

Ești la TV ca peștele în ocean sau...
Sunt ca peștele în ocean, dar acest ocean nu mai are pești, doar rechini.

Mereu ne-am imaginat că la TV trebuie să ajungă niște perfecțiuni de porțelan, cu 90-60-90 și cumva toate ne blocam o asemenea formă de visare – televiziunea. Deci, nu era pentru femei normale. Tu ai spart tiparele! Simți asta?
Înaintea mea nu a fost nimeni care a spart aceste tipare? Serios? Vai ce trist sună asta și când te gândești că trăim în sec. 21. Simt, pentru că am un pic de hate pe internet! Am multe comentarii ce țin de fizic și îmi dau seama că oamenii au crescut în anii unde nu aveau voie să spună ce vor și să arate așa cum vor. E greu să scoți cenzura din ei. De asta trebuie mai multe „șocuri” din astea cum sunt eu, ca să se obișnuiască cu ideea că oamenii sunt diferiți și trebuie acceptați. 

Sunt sigură că ai o mulțime de frici și complexe. Unde le camuflezi de nu se văd?
Mă scuzați, dar uitați-vă la mine, chiar ai unde camufla, adânc, sub stratul adipos. Glumesc. 

Singurul meu complex sunt sprâncenele, pentru că nu le am, dar frici am ca și toată lumea! „Dacă nu ai frică, nu ai nici curaj”, vorba aia nu știu a cui. Dar ceea ce fac eu în comparație cu multă lume care este complexată, e că accept la mine totul așa cum este și nu ascund acest lucru, ba chiar spun pe internet și la TV, într-o formă mai haioasă, evident. Dacă vei încerca să camuflezi, atunci aceste complexe te vor stăpâni și se vor transforma în frustrări și vei încerca mereu sa le înlocuiești cu altceva! Știți vorba aia, încă una genială, nu știu a cui: „Cine are penisul mic, are mașina super mare.” Nu e o regulă general valabilă, dar ați înțeles ideea.

Ce ți-au zis părinții când le-ai povestit despre Mercur Retrograd?
Au fost tare fericiți pentru mine. Mama tot timpul îmi zicea că o să ajung vedetă  Pentru ea, dacă ești la TV, este egal cu a fi vedetă. Părinții tot timpul m-au susținut și mi-au dat libertate în ceea ce fac, pentru asta le mulțumesc din suflet. 

Ești ok să abordezi subiecte sociale, să discuți cu oameni mai inhibați la TV, având „șerpișorii” iștia în cap?
Șerpișorii ăștia se numesc dread-uri. Știu că pare incredibil, dar oamenii care au tatuaje, piercing-uri și dread-uri pot aborda și teme serioase! 

Actori preferați?
Tilda Swinton, Meryl Streep, Antony Hopkins, Willem Defoe, Charlotte Gainsbourg, Leonardo DiCaprio. 

Ce muzică asculți când ești singură în lumea TA?
Muzica mea de suflet este blues-ul.

Ai fost inițiatoarea unei Case de creație, o experiență extrem de provocatoare, înainte să ajungi în TV. Cu ce gust ai rămas după acel proiect? Mai există?
Da, există și sunt super mândră de ce am reușit să facem cu Piotr Alii, designerul și creatorul performance-urilor „Anti Fashion Show” și „Blăstăm Basarabean”. Împreună am reușit să creăm ceea ce nu a reușit nimeni până la noi în domeniul Fashion-ului în Moldova! Sper că le-am dat oamenilor de gândit cu Performance-ul nostru. 

Ești îndrăgostită?
Da, sunt! În primul rând de mine, după care de artă și TV. 

Cât de des te îndrăgostești?
În fiecare zi, când mă uit în oglindă! 

Cât a durat cea mai lungă poveste de dragoste?
Fix 3 ani, ca la carte. 

Crezi în iubire?
Absolut! Cum zicea Einstein despre Iubire: Energie = Iubire X Viteza luminii 2. Descifrarea acestei ecuații este: „Iubirea este cea mai puternică forță din Univers.” 

Cea mai frumoasă amintire din copilărie.
Of, am atâtea... 
Eu am avut o copilărie așa de frumoasă, chiar dacă am trăit destul de greu, fără apă și veceu în casă și comodități de genul! Am făcut multe nebunii și eram tare neastâmpărată. Dar îmi amintesc când aveam vreo 6 ani, mă sculam la 5:00 dimineața și umblam pe străzile pustii din Strășeni fără nici un motiv. Pur și simplu îmi plăcea să nu fie nici un om pe stradă și aveam sentimentul de libertate absolută, de parcă nu exista nimeni pe planeta asta! Eram doar eu și imaginația mea și-mi cream lumea mea! Eram Autorul propriei lumi! Aveam o inspirație nebună până au aflat părinții că umblu brambura prin Strășeni la 5:00 dimineața și au început să încuie ușa, iar cheia o puneau „sub chetrișică”. Păcat că n-am aflat atunci unde ascundeau ei cheia. Dar au făcut asta pentru siguranța mea, evident. Acum doar când stau pe veceu simt aceiași inspirație.