Cred că îi fac pe oameni să râdă mult. Asta este otrava mea fatală.
C R I S T I A N Ș I M O N C A F O R R E D B Y R O D I C A C I O R Ă N I C Ă
Text: Doina Popa
Foto: arhiva personală
Este despre Otravă. Dacă i-ai prins gustul nu te mai lași de el. Sau te declari bucuros de a fi otrăvit. www.bloguluotrava.ro e destinația care-ți ține curiozitatea pe On și unde descoperi lumea explorată de Cristian Șimonca. Călătorii impresionante. Locuri unice. Altă față a lucrurilor. Poate că alții îl și displac... pentru că e prea tranșant. Poate.
Trecând dincolo de Prut, i-am dat întâlnire într-un interviu.
Cu ce gând te-ai trezit în această dimineață?
Cu gândul la cât de bine a fost în Franța la SnowFest. Și la următoarea vacanță.
În general, ai ritualuri matinale în București, sală, cafea într-un loc anume, jogging?
Am o cafenea în care merg aproape zilnic. Se numește T Zero Coffe Shop și este locul în care mă adun la o vorbă cu băieții și la o cafea bună.
Cum arată o zi obișnuită de muncă pentru Otravă? Ce faci dincolo de blog?
Mă trezesc dimineața, mănânc alături de soția mea un mic dejun gătit de ea, apoi ne apucăm de treabă. Avem întâlniri cam în fiecare zi, apoi pe seară ne relaxăm la un film, la teatru, la un concert, la o cină în unul dintre restaurantele noastre preferate sau pur și simplu acasă, în fața televizorului, la un film pe Netflix sau HBO GO.
Te simți deseori otravă pentru cineva? În ce context devii „fatal”?Sunt destul de acid, ironic și cu simțul umorului. Cred că îi fac pe oameni să râdă mult. Asta este otrava mea fatală. Dacă reușesc să fac un om să râdă într-o zi misiunea mea este îndeplinită. Fie că este vorba despre soția mea sau despre prieteni, amici sau pur și simplu oameni pe care nu îi cunosc și cu care interacționez în ziua respectivă.
Umorul. L-ai moștenit de la tata? Ce alte calități și de la cine ai împrumutat?
Cred că umorul este principala mea calitate. E un mix. Am moștenit umorul de la tatăl meu și cred că și de la mama am luat ceva. Mama este foarte optimistă. Râde în orice context. Indiferent dacă a pățit ceva nasol. Tata era și el un om cu un umor extrem de bine dezvoltat și de fin. Nu sunt la nivelul lui. El era un domn extrem de rafinat și cu un umor de clasă. Eu încă învăț.
Ești omul care spune totul în față? Care a fost cea mai incomodă, dar adevărată remarcă pe care ai făcut-o cuiva?
Încerc să fiu cât mai franc. Să spun oamenilor ce simt și în general să spun în față adevărul. Sunt momente în care îmi reușește și momente în care nu. Am mai făcut remarci care nu au fost tocmai ok. Au fost dăți în care am făcut gafe, dar am reușit să le îndrept pe parcurs. Cu umor. Cu umor ieși din toate situațiile mai puțin plăcute. Mi s-a întâmplat să zic ceva rău despre cineva și la final persoana cu care vorbeam să îmi spună că omul pe care l-am criticat era tatăl lui. Se mai întâmplă. :)
Dacă un om s-a dus la teatru pentru că a văzut textul de la mine de pe blog, înseamnă că misiunea mea a fost îndeplinită
Ce loc te-a impresionat cel mai mult în viață?
Fiecare loc prin care am fost m-a impresionat. Călătoresc mult împreună cu soția mea și ne plac cam toate locurile prin care am trecut. Ne place mult Italia. De la Milano până în Sicilia. Au fost ani în care am mers de 7-8 ori în Italia. Am fost în Cinque Terre și ne-a plăcut enorm. Am fost în Amafli și ne-a plăcut foarte tare. Apoi Capri… sunt multe locuri frumoase. Ne place pe Riviera Franceză, ne place în Mykonos, ne place în Islanda, Suedia, țările nordice, ne place mult și în Sri Lanka, Maldive, Thailanda, Mexic… peste tot pe unde am fost.
Ce om te-a impresionat?
Am niște oameni care contează enorm pentru mine. Soția mea care este motorul meu. Omul care a fost mereu alături de mine, m-a încurajat enorm și căreia îi datorez mult din ceea ce sunt astăzi. Apoi tatăl și mama mea care au făcut tot ceea ce au putut pentru ca eu să fiu omul de azi. Nu am ce să le reproșez. Îi iubesc enorm și le datorez totul.
Ce obișnuință?
Să merg la teatru, să beau o cafea bună, să merg în vacanță cu soția mea, să merg cu trotineta electrică, să merg la festivaluri de muzică.
Ce sport?
Sunt un mare fan al sportului. Am lucrat 10 ani într-o redacție de sport. Sunt pasionat de tot ceea ce înseamnă sport. Îmi place rugby-ul la nebunie, apoi baschetul, handbalul, fotbalul, orice sport de echipă și bineînțeles tenisul. Nu cred că există sport care să nu îmi placă. Am colecție de tricouri de la sportivi. Sunt pasionat foarte tare de tot ceea ce înseamnă sport.
În prezent, crezi că ai făcut alegerea corectă atunci când ai optat pentru jurnalism? Cum apreciezi jurnalismul de astăzi în România?Am făcut alegerea asta pentru că îmi placea sportul și îmi doream să fac ceva în domeniul jurnalismului sportiv. A fost pur și simplu o alegere. Nu știu dacă cea mai bună. Dar a fost bună la vremea ei. Jurnalismul în România e ca orice al domeniu de activitate. Sunt oameni care fac treaba asta la cel mai înalt nivel. Foștii mei colegi din PRO TV sunt foarte, foarte buni în ceea ce fac. Reporteri bun, editori buni. Emisiuni de top. Cum este „România, te iubesc!” Jurnalism la cel mai înalt nivel. Oameni muncitori care își fac treaba impecabil. PRO TV-ul este o școală foarte bună de jurnalism.
În general, ți se întâmplă să ai regrete, să vrei să fi ales la un moment dat altceva? Sau cum ești?
Nu am regrete. Am unul singur, însă sunt conștient că nu era de mine. Îmi place teatrul foarte mult. Și mă gândeam la un moment dat că era tare să fac facultatea. Să fiu actor. Dar sunt emotiv și nu cred că am talent. Am rămas un fan al teatrului din sală. Admir foarte tare lumea asta și sunt foarte pasionat de teatru. Merg la spectacole foarte des. Îmi place teatrul la nebunie.
Blogu lu’ Otravă. Îl simți copt? Așa cum l-ai vrut?
Mereu ai de învățat câte ceva. Îmi place cum e acum, însă zilnic învăț câte ceva. Încerc să fac treaba asta din ce în ce mai bine. Mă gândesc de multe ori că puteam să scriu ceva mai bine un text. Că se putea și mai bine. Este așa cum am vrut, însă mai am de lucru la el. Mereu.
Scriai pe Fb. în prezentare că e un blog pe care nu găsești nimic interesant. A fost o strategie de marketing sau o convingere?
Nu a existat niciodată nicio strategie. Prezentarea a fost o glumă și așa a rămas.
Lași orice impresie, experiență pe blog sau cum faci selecția?
Mă gândesc dacă e de interes să scriu despre lucrul respectiv. Dacă răspunsul este „da”, mă apuc de scris. Dacă un om s-a dus la teatru pentru că a văzut textul de la mine de pe blog, înseamnă că misiunea mea a fost îndeplinită.
Despre ce încă nu ai scris, dar ai vrea să începi să o faci?
Scriu despre lucrurile care îmi plac. Călătorii, teatru, film, cărți, sport, muzică. Dacă o să simt nevoia să scriu și despre altceva așa o să fac.
Crezi că scrii bine sau că mai curând observi locuri, momente, culori, emoții?
Scriu așa cum simt. Cred că sinceritatea e cea mai bună când ai un blog. Nu cred că scriu bine. Cred că scriu sincer. Asta cred că e cel mai important.
Unde ai vrea să ajungi – în ce oraș, în ce loc, în ce gând?
Aș vrea foarte tare să ajung în America. Mi-ar plăcea mult să merg la New York, California. Mi-ar plăcea și America Latină, locuri din Asia în care încă nu am ajuns, Australia. Sunt multe locuri în care aș vrea să merg.
Când ai început activitatea mai intensă pe blog aveai așteptarea venitului sau te țineai mai mult de pasiune? Îți amintești din ce au venit primii bani și ce emoții ai avut?
Am început prin 2006 ca simplă pasiune. A fost așa până prin 2012. Atunci pasiunea a început să devină mai mult decât atât. În 2012, au venit primii bani din blog. Într-o campanie pentru L’Oreal. Am mers în paralel cu job-ul pe care îl aveam atunci. Din 2015 blogul a devenit principalul meu job.
„Dacă dai din coate, poți să fii orice”... pentru ce dai acum din coate?Cred că e important să vezi drumul tău, calea ta. Nu am un scop anume. Vreau doar să îmi fac treaba cât mai bine. Acesta e cursul firesc al lucrurilor. Când îți faci treaba bine, rezultatele vin de la sine.
Pasionat de sport, pasionat de călătorie, de teatru, de muzică, de București. Ce leagă toate aceste pasiuni în tine și cât din ele este curiozitate și informare, cât practică și experiențe?
Sunt pasiunile și bucuriile mele. Toate mă împlinesc. Nu știu care sunt procentele. Cert e că toate fac întregul. Și mă bucur de fiecare dintre ele în parte.
Ce îți vine în cap când auzi Republica Moldova? Ce-ți place, ce ai recomanda pentru „consum” și ce nu poți înghiți?
Sunt foarte curios. Mi-ar plăcea să ajung la Chișinău. Am prieteni care au fost și care au numai povești frumoase. Abia aștept să ajung și eu acolo.
Te simți larg cunoscut în Moldova? Ai reacții din partea cititorilor de peste Prut?
Nu știu cât de cunoscut sunt în Moldova. Dar primesc mesaje de la oameni de peste Prut. Sunt peste 5000 de oameni care mă urmăresc din Republica Moldova.
