Pictură de Robert Ixari
ROZA VÂNTURILOR | ADIEREA DE AUSTRU
AZI DESPRE LIBERTATE
— „Ești liberă să faci ce vrei”. Mă privea cu ochi senini și vorbea cu voce fermă, de parcă îmi împărtășea un adevăr incontestabil, cunoscut de când lumea.
— „Nu sunt. Sunt sclavă a responsabilităților și obligațiilor mele: job, casă, copii, prieteni, părinți, viață socială. O alergătură continuă”. Am ripostat fără a ezita. „E adevărat, eu le-am acceptat, dar acum îmi conduc viața”.
— Ești liberă să le vezi ca pe niște obligații, sau ca pe niște drepturi de care puțini se pot bucura. Cea mai mare libertate este aceea de a alege ce atiudine să ai față de viață.
Nu am înțeles atunci ce-mi spunea, pentru că nu eram gata să înțeleg. Între zilele petrecute la birou, încercând din răsputeri să dezvolt o afacere care era abia la început și nopțile nedormite cu băiatul meu care nu avea somn, nu mă simțeam liberă DELOOOC.
Și acum cred că nu suntem liberi în sensul clasic al acestui cuvânt, pentru că avem limite și suntem dependenți de lumea fizică în care trăim. Dar vă pot spune cu certitudine - libertatea este o stare de spirit. Întotdeauna avem libertatea de a alege să ne simțim liberi.
Acum, după ani de experiență și de căutări, pot spune că mi-am găsit libertatea, pentru că am înțeles că nu trebuie să o caut în exterior, ci în interior. Unicul lucru care contează este libertatea emoțională, cât de liber te simți.
Când mă trezesc dimineața, sunt liberă să fiu morocănoasă că trebuie să mă trezesc devreme, ori să deschid geamul să inspir aerul proaspăt și să mă bucur că mi-e dat să trăiesc o nouă zi. Pe parcursul zilei sunt liberă să acționez în baza propriilor credințe și dorințe, sau în baza opiniilor celorlalți despre ce ar trebui să fac. Sunt liberă să-mi fiu cel mai aprig critic sau cel mai fidel susținător. Sunt liberă să văd în ceilalți că nu le reușește un lucru sau altul ori să văd și să apreciez că depun efort maxim. Să zâmbesc sau să mă încrunt. Să am grijă de mine și de sănătatea mea, sau să caut satisfacția imediată pe care ți-o oferă viciile. Să mă bucur de ce am, sau să mă îngrijorez pentru lucrurile pe care nu le am. Sunt liberă să schimb ce pot schimba și să accept ce nu pot schimba.
Zilele mele sunt acum mai încărcate decât au fost vreodată, pentru că aleg să le trăiesc cu sens și dăruire și să-mi îndeplinesc la calitate maximă toate rolurile care îmi sunt date. Eu aleg. Nu mă impune nimeni. Și dreptul de a alege este pentru mine libertate maximă.
Am întâlnit-o peste ani și m-a întrebat zâmbind: „Ei, cum e? Tot te simți sclavă a propriei vieți?” Și îmi venea să strig să se audă în patru vânturi: “Nu! Sunt liberă ca pasărea cerului! Pentru că așa am ales.”
Și nu știu dacă e pentru că au mai trecut anișorii, sau pentru că am devenit mai înțeleaptă, dar îmi amintesc cuvintele bunicăi mele. Dacă ești sănătos, poți face orice.
