Foto: Anastasia Kasina

REDITORIAL

Calendarul zice că suntem în anul 2019.
Eu am decis să fac curat. Prin prima bucată de început de secol.

Am început cu debaraua de la parter în care am adunat lucruri fără de care, fără să-mi dau seama, nu am putut respira în ultimii nouăsprezece ani.

S-au adunat atâtea chestii netrebuincioase şi amintiri care nu mai pot schimba prezentul, încât nu am pe unde să calc ca să trăiesc mai departe….

O colecţie de fi lme pe casete pe care am început să le cumpărăm după ce am încetat să le luăm cu împrumut la ghereta de lângă alimentară şi încă una cu fi lme pe cd-uri cu titlurile notate cu cariocă.

Un calculator vechi pe care priveam fi lme până când am început să le găsim pe net.

Rochiţe colorate de la Blumarine şi Dolce Gabbana kids, de dinainte să trecem la Zara…

Un Ipad îndoiat în două de un bărbat făcut gelos de un cont de Facebook mereu activ.

O colecţie de cd-uri cu muzica lui Vladimir Vîsoţki.

Colecţia devenită sepia a cotidianului FLUX din secolul trecut, full color, anul 1998, ultimul meu an la un ziar de opinie şi actualităţi politice şi de tot felul. 

Albume cu poze din anii de studenţie, atât de sincere, inocente, vechi şi necunoscătoare în materie de viitor.

Revistele VIP magazin din 2004 încoace. Vreo 170 de numere cu poveşti despre oamenii pe care credem că îi cunoaştem cu toţii.

Un şevalet şi două tablouri cu vise de copil. Soare galben, fl ori cu petale roşii şi imensităţi albastre.

Cutii colorate cu jocuri pentru fetiţe, cărţi cu poveşti colorate şi serialul LOST într-o cutie transparentă din plastic.

Un telescop prin care visam să ne uităm la stele. Ne-am uitat de două ori, când am avut oaspeţi…

Uluitor, dar au încăput toate într-o singură pagină de editorial. Mai departe vreau să le port cu mine. În mintea mea nu se vor simţi niciodată uitate ca în debaraua în care demult nu mai intra nimeni...