Maletă, sacou: Florentino Delure
Concept, text: Ana Bivol
Foto: Dragoș Cojocaru
Stilist: Loredana Anton
Locație: Triangle Studio
„Muzica este armonia mea interioară și ecuația în care eu, trăirile și emoțiile mele formăm o sumă pară... Și câteodată impară.” Eu l-am simțit întotdeauna timid, dar înflăcărat pe scenă. Consider că are niște ticuri extrem de drăguțe. Mereu zâmbește modest în colțul gurii și își trece de nenumărate ori mâna prin părul des și ondulat. Zice că-i impar, dar din ochii lui se revarsă o dragoste neîmpărtășită. Zice că e nesimțit. O fi?
O lume fără muzică ar fi lipsită de culori și gust, plină de cadavre care ar zâmbi din pură amabilitate și zero sinceritate, conducându-se după etichetele „normal”, „cum trebuie” și „obișnuit”. Muzica tinde să calmeze sufletele zbuciumate, să învie inimile autocondamnate la agonie sau osândă.
Dansul și muzica mă fac să fiu eu însumi și îmi oferă luxul unei libertăți absolute de a sta la taifas cu mine și cu lumea în care trăim. Unele trăiri sunt prea aprinse și exaltate pentru a fi descrise doar prin cuvinte. Dansul mă ajută să îmi exprim emoțiile pentru care ele încă nu au fost inventate. limbajul dansului, consider eu, are cel mai bogat vocabular.
Niciodată nu am simțit că nu mai pot lupta pentru visele mele care, de fapt, sunt scopuri și planuri pentru viitor, însă recunosc că am avut momente în care mă gândeam la asta. Cred că astfel de situații se întâmplă atunci când frustrările și perfecționistul care există în fiecare dintre noi invită dubiile și energia negativă la un pahar cu vin și te cam doboară, iar motivația se ascunde atât de bine, încât e la fel de greu de găsit ca apa în deșert.
Maletă: Florentino Delure
Pantaloni: The OutFit
Visam la prea multe de mic copil. Le doream pe toate, iar visele depindeau de dispoziție: azi bucătar, mâine arheolog, poimâine avocat și alaltăieri – Rockstar. Când eram în clasele primare, visam să devin arheolog pentru că simțeam o conexiune cu trecutul și că îi aparțin. Probabil, nu m-am născut în secolul menit mie, am cam întârziat cu... câteva zeci de ani. O altă pasiune a mea era gătitul. Îmi plăcea la nebunie să experimentez cu bucatele, să amestec gusturi și să creez ceva nou. Recunosc, nu mereu îmi ieșea ceva gustos, însă mă hrăneam cu sentimentul de satisfacție care parcă mă transpunea în bucătăria unui restaurant prestigios din Franța, în care eu, pe o fracțiune de timp, eram bucătarul șef.
Pe când aveam opt ani am prins gustul dansului și de la dans am trecut la muzică, înțelegând că ea este mai mult decât un refugiu. A devenit o parte din mine. Nu eu, ea m-a găsit atunci când a considerat că e momentul potrivit. Ea mi-a oferit un drum și un scop în viață.
Mark Stam este despre Marius Stamatin la superlativ, despre micul său Univers interior, stările și viziunile lui asupra lumii în care trăiește, e un proiect care se bazează pe istoria personală a lui Marius Stamatin.
Cămașă, Pantaloni: The OutFit
NU AȘ SCRIE NICIODATĂ DESPRE SUBIECTE IMPUSE CARE NU ÎMI SUNT APROAPE DE INIMĂ ȘI EXPERIENȚĂ. NU ÎMI PLACE SĂ MINT, MAI ALES CÂND VINE VORBA DE MUZICĂ ȘI MEREU SCRIU ȘI COMPUN CE SIMT, NU CE „TREBUIE”
Cumva, nimeni nu stă în spatele proiectului „Mark Stam” pentru că toți suntem în linia ofensivă, Spoială Brothers, Global Records și mulți alți oameni. Absolut fiecare aduce o contribuție unică și duce în spatele său o parte din greutatea proiectului. Iar succesul preferăm să-l împărțim în felii egale, ca o prăjitură. Mă consider un adevărat norocos pentru că mereu am fost susținut de cei apropiați și pentru asta le sunt foarte recunoscător.
Tind să cred și sper că nu port măști. Încerc să fiu sincer, integru și EU, cel adevărat oriunde, fie acasă, cu prietenii sau pe scenă. Cred că unicul lucru care se schimbă este modalitatea de a comunica, care variază de la o cină în sânul familiei până la cântecul și dansul pe scenă. În timpul meu liber, dau stop rutinei și mă arunc în pat cu laptopul în brațe, pun un film bun și îl savurez din plin. Alteori îmi place să ies și să mă plimb, să admir lucrurile din jur, analizând toate detaliile cât mi se încarc bateriile. Sunt fericit în fiecare zi. Chiar dacă nu pe tot parcursul ei – absolut în fiecare zi. Nu cred în dezamăgiri. Cred în lecții pe care le accept, mi le notez și le mulțumesc celor care mi le-au predat.
Inspirația este foarte subiectivă și individuală. Câteodată sunt inspirat de propriile trăiri, alteori de istoriile altora sau istorii create de la zero în capul meu. În cele mai „norocoase” cazuri inspirația vine de la nimic. Nu aș scrie niciodată despre subiecte impuse care nu îmi sunt aproape de inimă și experiență. Nu îmi place să mint, mai ales când vine vorba de muzică și mereu scriu și compun
ce simt, nu ce „trebuie”.
Costum: Florentino Delure
Pot iubi o femeie... dependent. Loial. Abundent. Eu nu știu ce înseamnă „ideal de femeie”. Femeia „ideală” este o fuziune balansată de calități și defecte care nu țin de „ideal”, ci de individualitatea și farmecul său. Nu cred în gelozie și posesivitate pentru că denotă neîncredere și cred că o relație trebuie, în primul rând, să fie bazată pe încredere.
Când moare iubirea?... Niciodată. Dacă a murit – înseamnă că nu a fost.
Ești încă impar?... Poate un pic nesimțit.
Ce faceți când rămâneți doar voi amândoi?... Ne alintăm cu șoapte și săruturi moi.
Ești nesimțit în dragoste?... Cine nu e?
E vina ta că ești așa?... Întotdeauna.
Care e sensul tău în această lume?... Să-mi savurez din plin parcursul.
Cămașă, pantaloni, adidași: The OutFit
Pălărie: Florentino Delure
NU EU, MUZICA M-A GĂSIT ATUNCI CÂND A CONSIDERAT CĂ E MOMENTUL POTRIVIT. EA MI-A OFERIT UN DRUM ȘI UN SCOP ÎN VIAȚĂ
